Noblețe

Noblețe

Noblețe Două pere mălăiețe (însă pline de noblețe)S-au vorbit și dau povețeCum că părul ce le țineNu-i prea nobil, vezi tu bine.S-au gândit ce s-au gânditAu bârfit, s-au sfătuitȘi-au ales să-și facă darulDe-a fi rude cu arțarul. Vorba n-a rămas secretă.Auzind acea șuetă,Părul rău s-a supărat,Multe pere-a scuturat… A venit Citește mai mult…

Era iarnă

Era iarnă

Era iarnă Pare c-a trecut o viațăPoate că a și trecutEra iarnă când, mirată, m-ai primit în ochii tăiM-ai lăsat să văd într-înșii cum se naște-un începutCum crează Universuri ale inimii bătăi Nu văd locuri, simt doar receȘi văd fulgii albi de neaCe în seara anonimă îmi erau însoțitoriEra iarnă Citește mai mult…

E târziu

E târziu

E târziu E târziu deși-i devremeTot ce-i vechi e totuși tânărPrin mirări sau prin poemeGura tace ochiul gemeGânduri albe dorm pe umăr Nu te chem dar mă găseștiTotdeauna fermecatăNu m-aștepți dar mă primeștiNoaptea tace prin poveștiClipa stă și iar dă roată Te iubesc și nu îmi pasăNu te caut și-ți Citește mai mult…

Bunăvoință

Bunăvoință Un țăran ajunge la spital cu ambele mâini rupte, iar doctorul îl întreabă: – Ce-ai pățit, bade?– Păi, mergeam la câmp cu un vecin.– Și-ai căzut?– Nu… Mi-a intrat o pietricică în opinca dreaptă!– ?!….– Da, m-am sprijinit cu mâinile de un stâlp d-ăla mare-mare de curent și am Citește mai mult…