Ce dor mi-e

Ce dor mi-e de viața cu tine, ce clipe străine trăiesc
Când zorii apar, cât de tare aș vrea să mai fii, să-ți șoptesc,
Să fiu iar ecou, îngânare, a vorbelor tale de șagă,
Să-ți mângâi obrajii și părul, să-ți spun iar și iar că mi-ești dragă

Ce palidă-i ziua și lumea, ce rosturi străine găsesc,
Ce sensuri lipsesc azi din mine și cât de puține doresc,
Puține și simple și calde cum doar de la tine-am avut,
În vremuri ce-mi par prea departe, ascunse adânc în trecut

Străine-s și ziua și noaptea iar inima mea bate rar
Pe calea închisă de soartă, la casa cu vise-n zadar,
Să plec mi-aș dori și n-am unde, să stau e ceva fără rost,
Captiv între noapte și ziuă sunt umbra iubirii ce-a fost

De ești undeva printre stele și-asculți ce îți spun, tu pricepi
Acum ai să știi că-n iubire e greu să termini, nu să-ncepi,
Că visul de noapte e dulce, trezirea e aspră și grea
Și nu poți alege momentul când visul se stinge prin ea

De ești undeva printre stele și-asculți ce îți spun, înțelegi
Iubirea-i și raiul și iadul, dar nu poți mereu să alegi
Și-n raze de soare timide, în flori, printre frunze, în cer,
Să fii împăcată, iubito, e tot ce mai vreau, ce mai sper

Ce dor mi-e de tine, iubit-o, ce goală e inima mea
Când noaptea coboară în mine, ce mult îmi doresc să fii stea

Categorii: Poezii

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.