De nu ajung

De nu ajung

De nu ajung la tine, să nu plângi
În două pâinea noastră să o frângi,
Bucata mea s-o pui unde te doare,
Iar miezul ei să-ți fie alinare

De nu ajung, sunt printre rânduri scrise,
Doar eu cu dorul și-ale mele vise
De-acolo numai timpul mă va scoate,
Când voi afla de merit și se poate

Nu voi mai sta sub stele în zadar,
Deci poate voi veni la tine iar,
Sau poate mă voi pierde printre ele,
O clipă-n labirintul vieții mele

De nu ajung la tine, să te bucuri
La fel ca floarea ce așteaptă fluturi,
La fel ca somnul ce așteaptă vise,
La fel ca ziua nopților învinse

Să nu m-aștepți de nu ajung la tine,
Gândește-te că poate e mai bine.
Din pâinea noastră, frântă în iubire,
Se va hrăni un vis, o amintire

Categorii: Poezii

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.