Doruri

Doruri

Probabil că, de-am crescut fii,
Sau fiice am avut cândva,
Nopți albe am făcut, de grijă
Să nu-i rănească cineva

Am fost dezamăgiți sau gravi,
Prea jucăuși sau prea solemni,
Am vrut un viitor ferice,
Trecând grăbiți prin scurte vremi

Oricum am fost, n-am luat în seamă
La dorul ce-l creșteam atunci
În mintea noastră cea orbită
Nu creșteam doruri, ci doar prunci

Acum, uitați de cei pe care
Noi i-am crescut, crescând și noi,
Am înțeles: creșteam doar doruri,
Doar frunze reci în pomii goi

Mi-e dor de dorul meu de-atunci,
Cel ce creștea ascuns în prunci

Categorii: Poezii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.