Era iarnă

Era iarnă

Pare c-a trecut o viață
Poate că a și trecut
Era iarnă când, mirată, m-ai primit în ochii tăi
M-ai lăsat să văd într-înșii cum se naște-un început
Cum crează Universuri ale inimii bătăi

Nu văd locuri, simt doar rece
Și văd fulgii albi de nea
Ce în seara anonimă îmi erau însoțitori
Era iarnă când, senină, m-ai primit în viața ta
Și-ai împodobit tristețea cu surâsul tău, cu flori

Nu mai știu prea multe, iartă
Tot ce știu e că mi-ești dragă
Totul mi-a pătruns în suflet, în privire și în fire
Și cum fulgii ce se joacă se transformă în zăpadă
Amintirile din mine sunt acum numai iubire

Categorii: Poezii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.