niciodată

Niciodată

Ce-a fost n-o să mai fie niciodată
Degeaba cauți, aștepți, te-nvârți în cerc.
Nu mai tânji, trăit-ai doar o dată
Nu poți să spui “eu încă mai încerc”.

E toamnă și pe jos sunt numai frunze,
Acum tu ia-ți adio, este bine
Să-nchizi frumos, cu zâmbetul pe buze
Și să păstrezi ce-a fost frumos în tine.

Nu mai visa, căci zilele-au fost pline,
În viața asta ai trăit de toate:
Și clipe înnorate și senine,
Mai bine de atât chiar nu se poate.

Ai spus cândva că ai găsit ce vrei
Ce cauți acum, de ce te-ai răzgândit?
Făcut-ai ceai din florile de tei
Și alte flori pe ram au înflorit…

Nu te opri, că-n spate stau la coadă
Acei ce-au dreptul viața să-și trăiască.
Ei se grăbesc la rândul lor să vadă
Cum e ca-n viață toamna să sosească.

Vor trece toți prin ce-ai trecut și tu,
Se vor plimba prin clipele deșarte,
Iar toamna-i va găsi cătând de zor
Printr-un noian amar de frunze moarte.

Deci nu mai căuta, e fără rost,
Nu te vei întâlni cu ce a fost.
Degeaba cauți, căci viața nu-i o roată.
Ce-a fost n-o să mai fie niciodată.

Categorii: Poezii

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.