Noblețe

Noblețe

Două pere mălăiețe (însă pline de noblețe)
S-au vorbit și dau povețe
Cum că părul ce le ține
Nu-i prea nobil, vezi tu bine.
S-au gândit ce s-au gândit
Au bârfit, s-au sfătuit
Și-au ales să-și facă darul
De-a fi rude cu arțarul.

Vorba n-a rămas secretă.
Auzind acea șuetă,
Părul rău s-a supărat,
Multe pere-a scuturat…

A venit în zori țăranul și văzând pere pe jos
S-a gândit că este vremea să ia parul sănătos
Și să scuture oleacă
Părul, pere
Și-o cinzeacă!

Doar în vârf, adânc pitite, au rămas vreo două pere
Care s-au privit tăcute, pline de amar și jele
Apoi scris-au în semințe
Ce vor încolți la vară:
Părul a făcut prăpădul! Să se dea o lege clară:
Nici o pară să nu pară
Mai deșteaptă decât părul
Fiindcă ăsta-i adevărul!

Am găsit mergând pe drumuri
Acest adevăr subtil
Lângă perele cu fumuri să nu stai,
C-o iei tiptil!


0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.