Privesc zăpada

Privesc zăpada

Privesc zăpada, dar e cald și bine,
De ani de zile n-a mai fost așa,
Raze de soare cad ușor pe mine
Și sărbători apar în calea mea

Încerc să râd și să mă bucur iar
Și reușesc un zâmbet doar din buze
E palid, chiar timid. Îl fac ștrengar
Și poate viața n-o să mi-l refuze

Pe seară-i și mai bine, e chiar magic:
Lumină, voci, speranțe și dorințe,
Dispare-n ceață tot ce a fost tragic
Cu doruri, despărțiri și cu sentințe

Privesc zăpada chiar cu bucurie,
La fel cum o făceam odinioară,
Ca un copil ce râsul pur îl știe,
Dar astăzi mă întreb, doar într-o doară:

Oare zăpada-i albă și curată,
Sau plină e de pași ce vor veni,
O preacurată pagină, furată
Din vise inocente de copii?

Am dreptul s-o ating și să mă bucur,
Sau e mai bine să rămân de gheață?
Să chem la joacă, sau să rămân singur,
Cu gerul și cu vântul față-n față?

Și, urmărit de-o rană veche, tac
Mă-ntind în pat, căci ziua s-a sfârșit,
Încerc să te visez, să mă refac,
Să-mi fie noaptea dar desăvârșit,

Dar văd în vis aceeași pantomimă:
Un Făt Frumos cărunt, îmbătrânit,
Cum spune rar povestea sa ciudată,
Ce are începutul la sfârșit


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.