Sentința

Sentința

Mi-am dat în judecată inima!
I-am intentat proces de incompatibilitate
Cu lumea de azi,
Și a fost găsită vinovată pentru prezentul meu!

Am mai fost găsită vinovată și pentru
Tentativă de înșelăciune
Împotriva viitorului meu!

Pedeapsa este irevocabilă,
Cu executare în închisoare sufletului,
Iar sentința rostită este dreaptă!

Acum vreau să-i judec pe complici,
Pe instigatori și autori morali
Și, într-un rechizitoriu demn,
Propun sentința maximă, pentru că
E vorba de recidiviști!

Cer să surghiunim amintirile,
Propun să pedepsim melancolia,
Doresc să scoatem în afara legii slăbiciunea de a zăbovi lângă un suflet trist,
Vreau să amputăm sensibilitatea!
Hai să extirpăm lacrimile de orice fel,
Pentru că lacrimile sunt subversive!

Sentința este dreaptă
Și nu trebuie să ne plângem de milă!

Să operăm deci tot sufletul
Cu bisturiul unui zâmbet perpetuu și cât mai steril,
Pentru a nu infecta rana cu trăiri fără sens,
Cum ar fi
Regretele care se nasc din bucurii,
Sau bucuriile care se nasc din regrete,
Sau așteptările și visele fără logică.

Hai să punem peruca dreptății peste goliciunea inimii
Și să ștergem ziua de ieri,
Să ferecăm în lanțuri ziua de mâine.
Hai să trăim doar în prezent,
Să facem să triumfe singurul adevăr:
Ziua de azi,
Cu acest proces
Care nu se va termina niciodată.

Sentința va fi dreaptă!

Categorii: Poezii

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.