toamna

Toamna

Vreau să m-ascund când frunzele cad iar,
Să mă confund cu ceața și cu ploaia,
Să nu mai doară când te văd plecând,
Să râd când viața îmi întoarce foaia

Să-mi spun, în frig și vremuri ce-au apus,
Că totu-i cerc, o joacă de copii,
Că ai plecat doar să-mi aduci aminte
Că blândă într-o zi vei reveni

Ce vreau e doar iluzie precară,
E doar durere pură și amar
Pulsând ca o secundă, iar și iar,
E fila picurând din calendar

O zi fără puterea să conteze
Ce am trăit, ce știu, mi-aduc aminte
Da, toamna râde, rece în veșmite,
Din mine, numai amintirile sunt treze

Restul e fum, e-nchipuire pură,
Sunt doar dorințe de copil mințit
De viața rece, crudă, fără suflet,
Care de tine azi mi-a amintit

Categorii: Poezii

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.